Doar doi...

Era toamna. Pe aleile parcului Carol Se plimbau ei, doi indragostiti. Ea bruneta, cu ochii negri arzatori, el saten, inalt, cu ochii verzi, si cu parul lung si cret. Asta ii placuse intotdeauna la el. Buclele. Il adora. Pareau fericiti. Se iubeau. Oricine ar fi visat la o poveste ca a lor. Dar totul era inselator. Era doar o imagine, o masca. El stia, de fapt, ca nu era totul perfect. Stia ca intr-o buna zi se va termina totul....acea zi avea sa fie in viitorul foarte apropiat. Ea parca avea un val negru pe fata...Nu vroia sa realizeze ca povestea se sfarseste incetul cu incetul.... Vroia sa traiasca in continuare povestea pe care o visa inca de mica....Vroia ca basmul sa nu ia sfarsit... El era pe moarte.... Descoperise de 2 luni ca are o tumora maligna. Pe creier. Asta il afectase mai mult decat s-ar fi asteptat cei din jur. Dar, cu toate ca o iubea, isi dadea seama ca mai bine o raneste acum, si ea va trece, la un moment dat peste, decat sa o iubeasca pana in ultimul moment iar apoi sa o paraseasca fara macar sa ii dea un motiv bun. Inca nu ii spusese. Dar era hotarat sa ii spuna in seara asta. Nu pregatit. Doar hotarat. Se aseaza pe a treia banca de pe alee. Sub un tei. Frunzele ingalbenite cadeau una cate una...el simtea ca, la fel ca si copacul, sufletul lui devine din ce in ce mai gol. Si ii marturiseste. Ea incepe sa planga. Si il ia in brate.... El vrea sa o indeparteze, dar ceva nu il lasa. O iubeste mult prea mult. Dar trebuie. Trebuie sa faca ceea ce si-a propus, altfel tot ce a facut va fi in zadar. Se ridica de langa ea...Dar ea il opreste. Ii spune printre lacrimi ca nu conteaza, ca va fi alaturi de el pana in ultimul moment. Exact ceea ce el vroia sa evite. Ii spune ca nu o mai iubeste, ca s-a saturat. Spera ca asa, ranind-o, va trece mai usor peste lacrimile ce le siroiau pe obraji amandurora. Si pleaca. Pentru ultima data. Nu se uita in urma, ii este prea greu. Privirea dulce din ochii lui verzi a murit odata cu povestea. Ea nu mai poate sta in picioare. Plange. Va plange pentru totdeauna. Il iubeste prea mult....