Din nou despre adolescenta.

Cum anumitor persoane, care nu sunt critici, nu le-a convenit prea mult parerea mea despre adolescenta dintr-un post trecut, spunandu-mi ca ceea ce am descris eu acolo nu reprezina decat cam 35 % din ceea ce inseamna, de fapt, adolescenta in sine, am hotarat sa revin asupra subiectului, azi, si sa dezvolt cat de mult pot.

Deci....mai intai, definitia din DEX : Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului.

Da, corect. Dar foarte putin spus. " maturizarea treptata a functiunilor fizice si psihice"??? Nu serios.....Ok...de acord....maturizare fizica.....maturizare fizica..bun...dar psihica?....Oare doar psihica???...

Cu riscul de a ma repeta, continui sa cred, (spre dezamagirea ta, domnule critic), ca adolescenta are ca trasatura majora schimbarea ce are loc in segmentul sentimental.

Nu spun ca ceea ce am zis data trecuta in 3 cuvinte ar fi mai putin important, dar probabil acele lucruri se vor uita. De exemplu prima tigara, prima betie, prima marija, prima pastila, prima seringa..(ok exagerez), prima data cand pleci la mare cu prietenii, prima nota de 2 in teza la mate, primul chiul in masa, primului revelion in apartamentul de 2 persoane al fostului iubit, prima suspendare pentru ca te-au prins profii fumand in curte si te-au dus la directoare, si lista poate continua. Dar cum spuneam, aceste lucruri risca sa fie uitate.

Dar ce facem cu cea mai importanta trasatura a vietii, iubirea, fara care nu putem trai?... Nu este ea oare singurul lucru care ne ramade in memorie pentru totdeauna?...Prima scanteie a dragostei, prima intalnire, prima tinere de mana, primul sarut, prima imbratisare, prima data cand te culci cu cel/cea pe care il/o iubesti.....Nu sunt oare toate acestea cele mai importante evenimente, lucruri, fapte, care iti vor ramane ca amintiri pentru toata viata?...
Eu asa simt. Poate pentru ca sunt fata. Poate pentru ca sunt mai romantica. Poate pentru ca sunt hipersensibila. Poate pentru ca, din fire, sunt mult prea prostuta si pentru ca nu vreau sa vad realitatea. Dar asta simt. Si asta scriu, prin urmare.

Asa ca tu, Domnisorule critic, care de fapt nu te consideri critic, insensibilule....daca tu crezi ca tot ceea ce am scris eu in postul trecut reprezinta numai 35% din ce inseamna adolescenta...atunci..nu stiu ce sa zic...
Sper doar ca, de data asta, sa fii mult mai multumit.

Inca iubesc........


PS: Nu, nu m-am suparat pe tine pentru remarcile facute de dimineata. M-am suparat doar ca ai zis ca apari dar de fapt te-ai evaporat...whatever....