Despre mine si atat

In postul asta m-am hotarat sa abordez subiectul relatiilor interpersonale cladite pe internet.

Majoritatea celor cu care comunic mai mult de 1 ora pe zi stiu ca sunt total impotriva relatiilor ce depasesc stadiul de prietenie, formate prin intermediul net-ului. Asa-zisele relatii la distanta.
Eu, personal, refuz cu vehementa sa ma vad cu o anumita persoana cu care am vorbit pe net, chiar numai daca vrea sa ma vada, sa ma cunoasca. De ce?...fiindca am pitici pe creier. Nu. Doar ca sunt cu increderea in sine la pamant. Cat m-ar sustine asa-zisele mele prietene si nu numai sa am incredere, ca o sa fie bine, am facut chestia asta o singura data si totul a decurs cum nu se putea mai prost. Si de atunci, am dobandit un fel de fobie. Adica fug de fiecare data cand vine vorba sa ma vad face2face cu cineva cu care am vorbit ceva timp, mai mult sau mai putin, pe net.
Pur si simplu nu pricep de ce, intelegandu-se foarte bine PE INTERNET, unul din cei 2 trebuie sa vrea sa il cunoasca pe celalalt, stricand totul.
O sa imi spuneti ca sunt nebuna. Dar asta e. Asta sunt si nu am ce face. Si nimic nu ma poate schimba.
O sa incerc sa gasesc scuze in continuare atunci cand cineva cu care vorbesc pe net va vrea sa ma cunoasca, voi mai spune "adio" multor buni prieteni DE PE INTERNET, fiindca vor sa ma cunoasca.
Asta sunt. Mi-e frica sa ii dezamagesc pe ceilalti. Mi-e frica de momentul in care ma vor vedea.
Stiu, sunt nebuna. Nu am ce face. Face parte deja din personalitatea mea.

Nu cred ca o sa pot sa trec peste asta vreodata.

Sper ca prin postul asta sa se inteleaga de ce va tot refuz eu, prieteni virtuali de prin capitala, si sa nu o luati prea personal atunci cand va spun, hotarata, NU.

Pana data viitoare, va pup:*